Pe numele adevărat Margaretha Geertruida Zelle, Mata Hari s-a născut la 7 august 1876, la Leenwarden, Friesland (Olanda - d. 15 octombrie1917). Este una dintre cele patru odrasle ale cuplului Adam Zelle - pălărierul oraşului - şi Antje Van der Meulen. Mitomana înveterată, viitoarea dansatoare va furniza ziariştilor şi impresarilor vremii numeroase versiuni privitoare la locul şi data nasterii ei, şi identitatea părinţilor.
După falimentul tatălui, îmbogăţit prea rapid din afaceri cu petrol, soţii Zelle se despart. Rămasă orfană de mamă, fata este preluata de naşul sau, care se hotărăşte să o pregătească pentru o meserie cinstită. O trimite la Şcoala Normală de Educatoare din Leyda, unde sfârşeşte prin a îl seduce pe director şi trebuie să fie retrasă. La vârsta de 17 ani, este dată în grija unui unchi din Haga. La Haga, dă peste următorul anunţ, la rubrica "Matrimoniale": "Ofiţer în permisie, cu serviciul în Indiile Olandeze, doreşte cunoştintă tânără în vederea căsătoriei". Nu este o propunere serioasă. Este doar o glumă, pusă la cale de prietenul unui ofiţer, pe nume MacLeod, care se apropie de vârsta de 40 de ani. Totuşi, dornică să se mărite, se aruncă în braţele acestui scoţian de viţă veche, chel, dur, zgârcit, dar brav, şi nu se lasă până nu îl convinge să o ia de nevastă.
La acea vreme, virtuoasă, Margaretha se simte neglijată. Rămâne însarcinata şi naşte un băiat, la 30 ianuarie 1897, căruia îi pune numele Norman John. Cei trei MacLeod pornesc spre Indiile Olandeze, unde mai vine pe lume Jeanne Louise. Neînţelegerile din cuplu se agravează, după ce copiii sunt otrăviţi. Fetiţa este salvata ca prin minune, însa decesul fratelui nu poate fi evitat. Autorul crimei nu va fi niciodata depistat.
Ofiţerul îi reproşează nevestei toate cele întâmplate, deşi ea nu are nici o vină. Pusă la zid pe nedrept şi cu nervii la pământ, dupa nenorocirea prin care a trecut, se îmbolnăveşte de febră tifoidă. Ofiţerul demisionează şi se retrag împreună într-un sătuc. Certurile conjugale nu contenesc nici după ce se însănătoşeşte. Soţii MacLeod se întorc în Olanda şi se despart.
În 1903, Margaretha porneşte spre Paris. Merge din atelier în atelier, pentru a convinge pictorii să le pozeze pe bani. Deşi este apetisantă - nu o frumusete excepţională - o găsesc necorespunzătoare. Are părul negru, ochi negri şi îndrăzneţi, ten măsliniu, corp zvelt, dar umeri şi şolduri largi, braţe şi picioare plinuţe. Îi place să fie diferită, să fie în centrul atenţiei, să treacă drept extravagantă şi să facă scandal. O salvează talentul de a pune în valoare o anatomie mediocră prin dans. Toata viaţa învata să îşi ascundă defectele. Pe scenă va apărea mereu cu doua cochilii de metal, pe post de sutien, din cauza sânilor flasci.
Reuşeşte până la urmă să pozeze pentru câţiva pictori din Paris, dar obtine sume modeste. Revine în Olanda, însa nici aici nu îşi găseşte de lucru. În 1904, se întoarce în capitala Franţei. Se angajează la un proprietar de şcoală de echitaţie, care intuieşte că are chemare pentru dans. O împinge să îşi facă debutul în salonul doamnei Kireevski. Îşi dezveleste trupul şi şocheaza asistenţa, în timp ce dansează şi flutură "voalurile acoperinde şi căzande". Istoricii sunt convinşi că poate fi recunoscută ca inventatoare a striptease-ului.
Guimet o lansează ca dansatoare, la 13 martie 1905, cu ocazia unui spectacol pe care îl susţine la Muzeul de Artă Orientală. Reprezentaţia este precedată de o conferinţă despre dansurile vedice. Margaretha susţine că a învăţat secrete brahmanice de la cele mai faimoase "preotese" ale Indiei. Pretinde că interpretează dansuri hinduse şi javaneze, dar în realitate nu cunoaşte riturile vedice. Spectacolul este o impostură. Din fericire, nu se aflau orientalişti în sală. Parisul îi cade la picioare. Deşi n-o va idolatriza niciodată ca pe Sarah Bernhardt sau Isadora Duncan, publicul este fascinat de costumaţiile novatoare - cu un simplu voal în jurul taliei. Dansatoarea îşi dozeaza bijuteriile şi voalurile în funcţie de spectatori.
Pentru a căpăta statutul de "expert orientalist", îi trebuia şi un nume asiatic. Îşi spune Mata Hari, neştiind că este un apelativ malaiezian, nu hindus. "Mata" înseamna ochi, iar "Hari" - zi, în traducere liberă, "Ochiul zilei".
În timpul Primului Război Mondial, Olanda rămâne neutră. Margaretha are posibilitatea de a călători, întotdeauna departe de locul bătăliilor, şi de a îşi construi, în acelaşi timp, o carieră internaţională. Dansează pe scene din Madrid, Berlin, Milano, Amsterdam, Monte Carlo, iar şirul iubiţilor ei creşte odată cu popularitatea sa. În cele din urmă, Mata Hari se îndrăgosteşte de ofiţerul rus Vadim de Maslov. Pătrunde astfel în lumea spionajului şi a contraspionajului. Avand amanţi cu functii şi pozitii foarte înalte, Mata Hari putea obţine foarte uşor informatii şi le putea transmite la fel de simplu.
În ianuarie 1917, germanii transmit prin radio un mesaj prin care prezintă raportul activităţii spionului lor. Francezii interceptează mesajul şi realizează că Mata Hari e agent dublu. Se pare că germanii ar fi făcut aceasta mişcare intenţionat, ştiind că mesajul va fi interceptat, însă acest zvon nu este confirmat. În egală măsură francezii nu au recunoscut niciodată oficial că Mata Hari a spionat pentru ei.
A fost condamnată şi executată de către un pluton de execuţie francez, în 15 octombrie 1917, pentru spionaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu